Capitolul #1: SANDEI pe Cetățuie. Un loc pe care toată lumea îl iubește și aproape nimeni nu-l mai vizitează
- Jul 29
- 5 min read
Cineva a urcat pe Cetățuie direct dintr-o ceartă.
"M-a calmat, sincer. Fix acum am venit așa, cu ceartă, și cred că m-a ajutat foarte mult faptul că am venit aici."
Nu știm cine e. Interviurile au fost anonime, făcute one-on-one, cu un microfon întins de la o pătură la alta. Dar propoziția asta spune mai mult despre ce am încercat să facem pe 28 iunie decât orice am putea scrie noi.
LOCUL
Când psihologii i-au întrebat pe oameni ce înseamnă Cetățuia pentru ei, aproape nimeni n-a vorbit despre loc. Toată lumea a vorbit despre viața lor.
"Primele întâlniri." "Petrecerile din adolescență." "Plimbările cu părinții, când eram mic." "Nopțile de la Gazette." "Veneam la o bere cu prietena mea cea mai bună; era un fel de safe place." Cineva care s-a mutat recent în Cluj a povestit despre un treasure hunt studențesc care se termina sus, pe deal, unde îi așteptau colegii mai mari. Cineva din Brașov a zis simplu: "hits home".
Și apoi, în aproape fiecare interviu, aceeași întorsătură: "sincer, n-am mai fost de mult."
"E un loc super fain pe care, cumva, l-am uitat." "Mi-a ieșit din memorie; nu mai e o prioritate." "N-am fost de ani de zile." Un deal plin de amintiri, la câteva minute de centru, cu o priveliște aparte, care a ieșit pur și simplu din rutina oamenilor.
Asta e tensiunea de la care a pornit Capitolul 1. Nu trebuia construit nimic. Trebuia doar un motiv ca să urci din nou.
ZIUA
28 iunie, caniculă, 38 de grade. Am avut probleme tehnice la început și am pornit mai târziu decât am promis. Setup-ul a durat mai mult decât am estimat. A fost cea mai solicitantă sesiune SANDEI de până acum, și nu doar din cauza căldurii.
Dar odată ce am dat play, ziua a început să curgă. Mitsubitchi b2b Mini Zucchini, SANDEI Crew, în jur de 200 de oameni pe parcursul zilei. Pături, câini, oameni care au urcat special și oameni care doar treceau și au rămas. Clujul desfășurat dedesubt, soarele venind în bucăți printre crengi.
Cineva a descris exact diferența: "Dacă mă plimbam pe aici și nu era chestia asta, aș fi zis că e fain, dar cumva e mort. Acum a prins viață. Pur și simplu e lume, lumea stă, mănâncă, bea ceva."
Alt participant, care venea pe Cetățuie încă din liceu, a observat ceva mai subtil: "Atunci veneam noi, stăteam separat, ne căutam un loc mai îndepărtat, să stăm numai noi cu noi. Azi e diferit. Stăm toți cumva împreună, nu e nevoie să mă duc să stau retras."
MUZICA, PE FUNDAL, CU INTENȚIE
Despre muzică, oamenii au fost surprinzător de preciși. Aproape nimeni n-a descris-o ca pe atracția principală. Toți au descris-o ca pe lucrul care face restul posibil.
"Poți și dansa, poți și vorbi. Nu e deranjantă, e acolo, dar nu e intruzivă." "Dacă vrei să fii atent la muzică, poți să fii atent la toate tranzițiile. Dar nu blochează partea de socializare." "Nu te obligă să faci ceva, cum ar fi în club. Îți dă libertatea să faci absolut ce vrei: să treci, să stai, să asculți, să vezi. Muzica e liantul."
N-a fost totul unanim, și e bine așa. Un participant ne-a spus cinstit că muzica ce a auzit-o acolo nu e genul lui, că el ascultă hard techno și hardcore. "Dar îmi plac ideea și atmosfera foarte mult." E unul dintre cele mai valoroase răspunsuri din toată ziua: locul nu se ține în muzică. Se ține de ce se construiește în jurul ei.
Iar formularea care rezumă tot, de la cineva care stătea singur în mijlocul mulțimii: "parcă mă simt împreună cu toți oamenii ăștia, dar on our own."
CIFRELE
Anul ăsta documentăm sesiunile împreună cu psihologii de la Bluemonday. Simi Echim și Cătălina Petruș-Pop au fost pe teren toată ziua, iar Denisa Niță a coordonat partea de cercetare și voluntarii care ne-au ajutat. Pe lângă cele 16 interviuri, oamenii au completat chestionare de stare: unul la intrare, unul spre finalul zilei, precum și un instrument standard de măsurare a emoțiilor specifice, PANAS.
Aproape 90 de oameni au completat chestionarul de intrare. Ce a ieșit, în trei imagini:
Majoritatea covârșitoare a sosit deja bine: 68% în zona de stare plăcută, cu energie ridicată, iar încă 18% în zona plăcută și calmă. Iar cadranul de care ne temeam cel mai mult, stări negative cu energie ridicată, adică stres, iritare, tensiune, a rămas gol. Zero oameni, toată ziua.
Dintre cei care au completat și chestionarul de final, toți, fără excepție, au raportat o stare bună sau foarte bună. Nimeni nu a plecat cu o stare mai proastă decât cea în care a venit. Eșantionul de seară e mai mic și probabil autoselectat; cei care au revenit sunt cei cărora le-a plăcut cel mai mult, deci luăm cifra cu lingurița. Dar direcția e clară.
PANAS confirmă aceeași imagine, mai granular: entuziasm, energie și interes sus; ostilitate, supărare și frică aproape de zero. Un detaliu care ne-a plăcut: entuziasm ridicat, dar vigilență scăzută. Oamenii erau prezenți și încântați, nu agitați. Fix starea pe care o cauți duminică.
O notă de onestitate: la 38 de grade, energia raportată la intrare a fost mai degrabă moderată. Căldura s-a simțit în corpuri și, aproape sigur, și în chestionare. Și încă una: fără un grup de control, nu putem separa efectul muzicii de cel al unei duminici la umbră, cu priveliște. Capitolul 1 nu demonstrează nimic. Nici nu căuta să facă asta. Documentează ceva. Diferența contează, și o păstrăm.
CE SPUN PSIHOLOGII
Simi Echim, psiholog și cercetător în psihologia muzicii: "Paternurile ritmice repetitive și caracterul continuu al muzicii electronice pot susține simultan relaxarea, energia și starea de prezență. M-a impresionat faptul că participanții au descris Cetățuia mai degrabă prin amintirile și etapele de viață asociate acestui loc decât prin caracteristicile sale fizice."
Cătălina Petruș-Pop, psiholog: "În aceste vremuri, în care în mediul online suntem mai conectați ca oricând, iar fizic ne este greu să ajungem unii la ceilalți, cred că avem nevoie de spații pe care să le percepem primitoare și în care să ne simțim în siguranță, chiar și pentru scurt timp. Cred că, la SANDEI, cu ajutorul muzicii și al spațiului, s-a creat un astfel de context."
CE URMEAZĂ
Tot ce s-a filmat pe Cetățuie devine un episod documentar. Seturile înregistrate ajung pe YouTube. Toate sunt în lucru; când sunt gata, aflați aici și pe social media.
Iar Capitolul 2 se apropie. Nu spunem încă unde, dar cel mai probabil ne revedem în septembrie. Până atunci, galeria foto este mai jos. Mulțumim tuturor celor care au urcat, au completat, au povestit, au stat.
Locul exista deja. Voi l-ați făcut (mai) viu.
Cercetarea din cadrul SANDEI este realizată împreună cu psihologii de la Bluemonday.ro. Toate datele colectate sunt anonime.