Capitolul #2: SANDEI în Parcul Feroviarilor. Starea de bine vine treptat.

Sep 29

5 min read

„Nu brusc. Trebuie să stăm o oră, două, să socializăm un pic, să ascultăm niște muzică, și ni se schimbă starea în timp. E un proces.”

Ne-a spus-o un grup de prieteni pe la începutul după-amiezii, pe o pătură în Parcul Feroviarilor. Psiholog Denisa Niță i-a întrebat cum le schimbă muzica noastră starea, și ne-au răspuns cu o lecție de răbdare. Ne-a plăcut atât de mult, încât am construit tot capitolul ăsta în jurul ei.

Pentru că de data asta am putut să urmărim mai bine procesul. Nu doar din povești, ci și din cifre.

LA INTRARE

6 septembrie, duminică. Am dat play după-amiază și am oprit seara la 10. SANDEI Crew și Centrifug la pupitru, peste 300 de oameni veniți pentru SANDEI și, probabil, și mai mulți pe parcursul zilei.

Parcul Feroviarilor e destul de mare și are mai multe zone. Asta a contat. Unii au venit special: „Am văzut eventul pe Insta.” Alții erau oricum acolo, cu copiii, cu bicicleta, cu câinele, și au dat peste noi. Cineva a venit cu o pătură, uitase complet că e SANDEI, și „m-am trezit cu muzică. Și am zis: «Uuu, oameni, muzică, îmi place, e bine.»” Altcineva se întorsese în țară după doi ani: „Pentru mine e așa o explozie de sentimente.” Iar o prietenă din grupul ei a rezumat locul într-o propoziție: „Mi se pare cel mai drăguț parc din Cluj, acum.”

Tot aici, cineva ne-a amintit de ce contează că evenimentul e gratuit: „Este fain să văd inițiative în care oamenii pot să fie activi social și să aibă parte de o experiență atât de plăcută, fără să se gândească până la următoarea zi de salariu ce o să facă.”

Cu ce stare au ajuns? 151 de oameni au completat chestionarul de intrare; 85% au venit deja cu o stare bună sau foarte bună. Energia, în schimb, la început era mai degrabă moderată: doar unul din șapte a bifat „multă energie”, iar o treime au bifat „așa și așa”. Și cadranul de care ne temem cel mai mult, cel cu stări negative și energie ridicată, adică stres, iritare, tensiune, a rămas din nou gol. Zero oameni, a doua oară la rând.

PE PARCURS

Ce se întâmplă între intrare și plecare? Aici n-avem cifre, avem oameni.

Unii s-au relaxat: „Te mai deconectezi, cumva, de la toate gândurile pe care le ai.” „Mă face să mă simt relaxat, să nu mă focusez neapărat pe anumite lucruri, ci pur și simplu să visez. Cu ochii deschiși.” Alții s-au energizat. Un grup care pictase toată ziua de pe pătură ne-a spus simplu: „Pictez mai energic.”

Cea mai frumoasă descriere a venit de la cineva întins pe jos: „Dacă te întinzi așa pe jos și te uiți la copaci, ăștia completează perfect. Cu o coloană sonoră bună te duci așa într-o transă foarte flowy. Mai stai un pic la soare, mai simți un pic zumzetul din jur, e grounding, chiar e grounding.”

Și, ca pe Cetățuie, oamenii au vorbit mai mult despre ceilalți decât despre muzică. „Pare că avem aceeași stare, cumva. Se simte o conectare, o deschidere mai mare spre oameni.” Cineva din același grup a observat că sentimentul a crescut odată cu ziua: „Acum, că s-au mai alăturat și alți prieteni și am stat mai mult aici, e un sentiment și mai puternic de unitate.”

Am întrebat și ce se mai aude, în afară de muzică. Răspunsurile au fost poate partea noastră preferată din tot materialul: „Oameni. Vorbind. Trenul care trece câteodată.” „Voci de copii în fundal, care se aud ca un clinchet.” Și unul pe care îl păstrăm: „O să sune clișeic, dar aud viață în jurul meu. Discuții, conversații, chestii random, și te face așa să simți că chiar trăiești un pic.”

Cineva a descoperit un efect la care nu ne gândiserăm. Muzica de fundal îți dă intimitate într-un spațiu public: „Toată lumea e pe treaba ei și eu îmi zic chestiile mele, nu mă ascultă cineva. Cred că și asta e o chestie faină la muzica de fundal.”

N-au fost toți la fel de prinși, și e normal. Unii ne-au spus sincer că n-au fost foarte atenți la muzică. Dar chiar și ei au descris-o așa: „Nu te scoate foarte mult din filmul tău. Dar pentru că e acolo, îți dă așa un background care face ceva cu tine.”

Ne-a interesat mult și părerea celor care nu veniseră pentru noi. Un grup de părinți ieșiți cu copiii ne-a spus: „Muzica, toată lumea zice că te relaxează. Asta înseamnă că e spre binele tuturor.” Sperăm că n-am deranjat pe nimeni. Din tot ce am auzit, cel puțin așa pare.

LA FINAL

Spre seară, 61 de oameni au completat și chestionarul de final. Pe Cetățuie, eșantionul de seară a fost mai mic.

97% au plecat cu o stare bună sau foarte bună, iar trei sferturi cu una foarte bună. Iar energia, care la intrare era moderată, a urcat vizibil: „multă energie” a crescut de la 15% la aproape jumătate dintre respondenți.

Și e prima dată când putem spune ceva mai precis decât „două grupuri de oameni au răspuns diferit”. Am putut urmări individual mai multe persoane, de la intrare până la final. La mai mult de jumătate dintre ei, energia a crescut. Diferența e suficient de mare încât să nu fie întâmplătoare. Starea generală, care era deja bună la intrare, a rămas bună sau a crescut la aproape toți.

Grupul de pe pătură avusese dreptate: nu brusc. Treptat.

O notă de onestitate, ca de fiecare dată: nu avem un grup de control, deci nu putem separa efectul muzicii de cel al unei duminici însorite în parc, cu prietenii.

Nu demonstrăm nimic. Documentăm. Dar de data asta documentăm cu mai mulți oameni, mai precis, și direcția e aceeași.

CE SPUNE DENISA NIȚĂ, PSIHOLOG

“Evenimentul de duminică a scos în evidență o serie de elemente esențiale pentru ceea ce înseamnă muzica în viața noastră.

Am văzut că nu trebuie să fie un anumit context specific, într-un moment al zilei, într-un loc bine definit, astfel încât muzica să producă efectele promise.

De-a lungul zilei, din discuțiile cu participanții, am auzit același tipar în diverse forme: „mă simt relaxat", „sunt cu prietenii după un weekend obositor și e odihnitor", „mă simt bine", „mă simt entuziasmat". Am văzut grupuri de prieteni care au venit împreună și au jucat jocuri, fie în echipe, fie cu toții laolaltă. Nimeni nu vorbea despre muzică ca despre un instrument. O trăiau ca pe un fundal care le schimba starea.

Ce mi se pare interesant și îmbucurător este că ceea ce am documentat noi acolo, a fost partea practică a ceea ce am citit de-a lungul timpului despre efectele muzicii asupra noastră. Spre exemplu, un studiu din 2021 realizat de Gordon și colaboratorii săi, a concluzionat că ascultarea muzicii, fie ea pasivă sau activă, este asociată cu prezența comportamentelor pro-sociale, conexiunea socială și cu reducerea singurătății.

Ce mecanisme psihologice pune în mișcare ascultarea muzicii? Reglarea emoțională, sincronizarea interpersonală, activarea sistemului de recompensă — și, dincolo de acestea, capacitatea de a construi comunitate.”

CE URMEAZĂ

Pe final de octombrie, plănuim să publicăm documentarul video despre aceste două capitole și experimentul nostru din acest an, împreună cu DJ seturile înregistrate pe Cetățuie și în Parcul Feroviarilor. Le anunțăm aici și pe social media.

Capitolul 3 nu este programat pentru acest an, dar promitem că ne revedem anul viitor.

Mulțumim tuturor celor care au venit, au completat, au povestit, au stat, și celor care erau doar în trecere și au rămas.

Parcul era deja frumos. Voi l-ați făcut să se audă viu.